Cum sa castigi increderea calului tau

Chiar dacă nu vorbeşte, calul nu este lipsit de sensibilitate şi de mijloace de comunicare. Îţi poate semnala starea sa de bine sau, dimpotrivă, te poate avertiza că nu se simte tocmai confortabil, ca un răspuns la relaţia pe care ai construit-o alături de el.

Pentru început, trebuie să ştii că acest animal nu se naşte bun sau rău, el devine astfel primind de la om ce e mai bun sau ce e mai rău. Astfel, nu trebuie să confundăm reaua voinţă a unui cal cu imperfecţiunea unui ordin, sau a unui gest al călăreţului. Indiferent dacă eşti un călăreţ cu experienţă sau un debutant în călărie, trebuie să ştii cum să-i optimizezi performanţele şi cum să câştigi încrederea calului tău.

Semnale pozitive

Psihologic vorbind, calul este inversul omului: nu este un animal prădător în căutare perpetuă de hrană, ci mai degrabă o pradă care găseşte iarbă cu care să se hrănească fără prea mare efort şi care se teme de orice pericol care i-ar putea ameninţa viaţa. Tot trecutul său este conţinut în prezent, în relaţia strânsă pe care om are cu mediul ambiant şi cu persoanele apropiate.

Experienţele sale sunt memorate în universul său mental şi conform acestora, el judecă şi asociază orice semn nou emis spre el ca fiind periculos sau nu.

De aceea, în dialogul pe care îl stabiliţi împreună, şi în care tu eşti emiţătorul care declanşează o reacţie a calului (care devine astfel un receptor) responsabilitatea de a emite un semnal pozitiv, care să îl protejeze şi să îl ghideze îţi revine în exclusivitate.

Astfel, dacă vei comunica corect, vei reuşi să dezvolţi capitalul de încredere şi de ascultare, acesta fiind gajul progresului şi al performanţelor viitoare.

Receptiv, emotiv sau senzitiv?

Calul posedă o vedere specială, fiecare ochi acoperind lateral un câmp vizual de 120 de grade, ambii ochii percepând în relief dar şi în afară, pe un unghi de numai 60 de grade.

De aceea, pentru a-l aborda în boxă sau la păşune, trebuie să te poziţionezi în unghiul său vizual. Şi încă un lucru important: calul fiind temător prin natura sa, apreciază şi acordă întreaga sa încredere aceluia care va şti să îl liniştească şi să îl ocrotească.

Astfel, nu ezita niciodată să faci gesturi lente şi să-i vorbeşti calm, stimulându-i cheful de joacă. De asemenea, este indicat să îl abordezi în câmpul lui vizual, să-l mângâi, înainte de a-l supune unui efort sau unei munci, să-i masezi spatele sau muşchii posteriori.

Calul ca partener

Una dintre regulile fundamentale în momentul când îl călăreşti este că niciodată calul nu va putea fi dominat prin forţă, fiindcă este de zece ori mai puternic decât tine şi dacă nu va vrea să te asculte, nici nu o va face. De aceea, cheia obţinerii încrederii sunt şi în acest caz gesturile calme, sigure, precise, răbdătoare, mişcările armonioase, vocea liniştitoare.

Întotdeauna trebuie să ai în minte faptul că un cal îţi este un partener, pe care va trebui să îl ghidezi, să-l stimulezi, să-l linişteşti, să-l faci complice de timp liber sau de competiţie.

O încredere construită pe baza acestor principii va garanta o reală comunicare cal-călăreţ.

Astfel, vei învăţa să-l cunoşti, să-l observi, să-i vorbeşti într-un limbaj apropiat de al său, folosindu-ţi mâinile, corpul, vocea şi, nu în ultimul rând, sufletul.

Diferenţa dintre şef şi lider

Şeful este acela care conduce activitatea celuilalt. Este o noţiune specific umană, care nu se regăseşte în lumea animalelor, dar cu ajutorul căreia putem înţelege mai bine abordarea comunicării cu animalul nostru de companie.

Astfel, dominantul este cel care impune celuilalt un anumit lucru, iar dominatul este cel care se supune. Este o acţiune pe care o regăsim inclusiv în lumea animală.

Însă, liderul este acela care nu are niciun fel de pretenţie ierarhică în interiorul grupului, dar pe care ceilalţi îl urmează fiindcă este recunoscut ca fiind cel mai înţelept şi mai experimentat. Această noţiune de leadership se exprimă de o manieră caracteristică şi în domeniul călăriei, calul condus supunându-se liderului.

În general, în relaţie cu calul, omul acţionează ca un şef, fiindcă îi dirijează în permanenţă activatea, dar şi ca un dominant fiindcă îi cere să cedeze acţiunilor sale.

Atitudinea celui care face jocul, care presupune o adeziune, îi permitensă acestuia să treacă de la rolul de şef la cel de lider. Graţie educaţiei pe care o primeşte, calul ajunge în timp să perceapă ordinele nu ca pe un sistem „acţiune-reacţie”, ci ca pe un limbaj la care el răspunde de bunăvoie.

Educaţie timpurie

La naştere, un mânz se aseamănă cu un bebeluş care nu ştie ce i se întâmplă. Învaţă însă foarte rapid ceea ce îi este indispensabil vieţii, fiindcă la doi ani este deja adult.

Aproape de la această vârstă, omul aşteaptă de la el să execute ordine.

De aceea, prima metodă pe care ar trebui să o aplici pentru educarea mânzului ar fi să îl înveţi mai întâi lucrurile de bază cum ar fi ce înseamnă o şa, o coardă, un hăţ, dar în primii doi ani acest lucru va fi mai greu. De aceea, etologii susţin că un mânz este bine să fie educat încă de la naştere, adică din primele minute de viaţă. Ce presupune acest lucru? Să faci în aşa fel încât mânzul să ajungă să simtă că omul nu îi face rău şi că prezenţa sa îi este chiar agreabilă.

Astfel, din momentul în care mânzul stă în picioare, este bine să îl ghidezi către iapa- mamă, pentru a suge colostrul matern. Este o operaţiune vitală, care vă va apropia foarte mult. Apoi, îi poţi sufla în nări aşa cum o face mama lui, apoi, treptat, dimineaţa şi seara, pe cât posibil, îl apuci după gât, fără brutalitate însă, pentru a-i da de înţeles că trebuie să ţi se supună. Apoi îl mângâi pe tot corpul, pentru ca mânzul să constate că nu este nimic dureros în asta. Vei spune că toate aceste lucruri îţi vor lua ceva mai mult timp. Nicidecum. Câteva minute pe zi vor fi suficiente.