Lipitanul, un aristocrat rafinat

Inteligent, echilibrat, cu alură aristocratică, Lipițanul este reprezentantul celei mai vechi rase moderne de cai din Europa. Cu o istorie de peste 400 de ani, Lipițanul face parte din categoria cailor de sânge spaniol, folosiți în armată, de nobilii de la curțile regale dar și pentru serviciile poștale. Denumirea rasei provine de la Herghelia Lipizza, înființată în anul 1580 de Casa regală austriacă.

Considerată,,cea mai veche rasă modernă”, formarea și dezvoltarea rasei începe în anul 1580 în localitatea Lipizza, situată în sudul Imperiului Austriac, actualmente în Slovenia, cu un prim nucleu format din 24 iepe și 9 armăsari de origine spaniolă, la formarea rasei participând în principal cai de rasă spaniolă.

Originea rasei

Originea strămoșilor lipițanilor datează din anul 800. Caii barbi și armăsarii arabi originari din Africa de Nord, aduși în Spania de mauri sunt încrucișați cu rase locale spaniole pentru a da naștere cailor anadaluzieni din care au descins o parte dintre lipițanii actuali. Dar în afara aportului de sânge al cailor andaluzieni, regiunea Kras dispune și de o rasă de cai veche care va fi și ea împerecheată cu cai de origine străină.

Acești cai indigeni sunt dintre cei care au fost probabil folosiți de Romani în timpul curselor de cai în circurile din Roma Antică. Această rasă de cai era originară din orașul Aquileia, din nordul Adriaticii, regiune care facea parte din Tracia. Se crede, de altfel, că în regiune, se află un templu dedicat zeului trac Diomede, patronul cailor.

Istoria modernă a rasei

La sfârșitul secolului al XVI-lea, după ce familia austriacă de Habsburg ocupă tronul Imperiului Roman de Apus, forțele armate și școlile de echitație din Europa Centrală au dorit să aibă cai robuști și agili. În 1562, împăratul Maximilian II aduce din Spania cai și creează herghelia de la Kladrub, în Boemia.

În 1580, fratele său, arhiducele Carol al II-lea, înființează și el o herghelie în localitatea Lipizza (astăzi Lipica). Această localitate, în prezent situată în Slovenia, făcea pe atunci parte din Imperiul Austro-Ungar.

Din 1580, Austria cumpără trei armăsari spanioli, apoi încă șase în anul următor împreună cu 80 de iepe spaniole. Unul dintre cei șase armăsari cumpărați în 1581, era un cal andaluzian de mare valoare, care influențează puternic evoluția rasei. Începand din 1595, 30 de cai sunt trimiși în fiecare an la curtea arhiducelui de Graz. Apoi, ajung la Lipizza, unde se găseau armăsari din regiunea Polesina, din Italia de Nord, alături de caii deja existenți de la Kladrub și de la Fredericksborg, dar și de alți armăsari spanioli de la Cordova.

Toată această istorie demonstrează, din 1580 încoace, importanța liniei de sânge spaniole în consolidarea rasei, justificând astfel apelativul Școlii Spaniole de Echitație de la Viena.

Herghelia de la Lipica

Lipițanii își trag așadar numele de la localitatea slovenă Lipizza (Lipica), situată aproape de granița cu Italia. Lipițanii erau apreciați pentru roba lor gri sau neagră, care poate, însă, deveni complet albă, la maturitate. Imediat după crearea hergheliei, în 1580, nu mai vorbim de cai lipițani ci de ”Pferde der Karster Rasse Lippizaner Zucht ”ceea ce înseamnă ”Cai din sușa lipițană a rasei Kars”. Termenul lipițan nu apare decât în momentul în care caii grei din herghelie sunt transferați la Kladrub, în Boemia, pentru a fi păstrați doar caii ușori la Lipizza. Rasa este amenințată cu dispariția în timpul celui de-al doilea război mondial, dar intervenția generalului american George Patton a permis salvarea a 250 de cai, care vor asigura conservarea rasei pe termen lung.

Strămoșii rasei

Armăsarii care au avut cea mai puternică influență asupra descendenței și care au constituit liniile de sânge în crearea și consolidarea rasei au fost: – Pluto, născut în anul 1765, la curtea regală daneză, de culoare vânătă, adus în herghelie în anul 1772; – Conversano, un armăsar de culoare neagră, născut la Napoli în anul 1767 și adus în herghelie în anul 1774; – Maestoso, născut în 1773 la Kladrup, de culoare vânată, cu ascendență de origine spaniolă; – Favory, armasar roib, născut la Kladrub în 1779 și întrodus in herghelie în 1883; – Neapolitano, armăsar de culoare murgă, născut în regiunea Napoli în 1790;- Siglavy-Capriola, armăsar arab, de culoare vânătă, născut în anul 1810 în deșert și introdus în herghelie în anul 1816; – Tulipan, armăsar negru născut în herghelia Terezovac în jurul anului 1800;- Incitato, armăsar vânăt născut în anul 1802, în Transilvania, în herghelia contelui Bethlen.

Utilizarea calului Lipițan pentru călărie la ,,Școala Spaniolă de Înalt Dresaj” de la Viena, și pentru tracțiune- carosier ușor sau cal de trăsură- a influențat selecția în direcția formării rasei.

Descriere generală

Lipițanul este un cal nobil, cu mersuri înalte, elegante și spornice, cu profilul capului drept sau convex, cu maseteri puternici, bine conturați.Gâtul este înalt, cu ancolura evidentă, continuat cu o linie superioară elegantă, o crupă puternică, rotundă. Picioarele sunt puternice, cu tendoanele bine evidențiate. Stilul baroc, contemporan perioadei de formare a rasei, a influențat aspectul general, acela al unui cal cu forme rotunde. Coama și coada trebuie să fie bogate, cu fir gros și ondulat ușor în mod natural. Înălțimea la greabăn este de 1,55-1,58 cm, cu conformație mai mult dreptunghiulară decât pătrată. Rasa are creștere tardivă, ajunge la maturitate la cinci, șase ani dar și durata de viață este mai lungă, fiind utilizați în mod normal peste douăzeci de ani.

Caracteristic rasei este faptul că majoritatea mânjilor se nasc negri și apoi, la maturitate, devin albi. Există și exemplare de culoare neagră sau murgă, dar în proporție mică, de10-15%.

Culorile

Contrar prejudecăților, lipițanul nu este un cal alb pur. Caii albi au pielea roz și ochii albaștri. Caracteristic rasei este faptul că majoritatea mânjilor se nasc negri și apoi, la maturitate, devin albi. Există și exemplare de culoare neagră sau murgă, dar în proporție mică, de10-15%. Până în secolul XVIII, lipițanii aveau și alte culori, dar griul era caracterul genetic dominant și era culoarea preferată a familiei imperiale austriece, fiind favorizată în programele de reproducere.

Temperament

Lipițanii sunt cai inteligenți, care învață foarte repede, sunt atenți, ambițioși, însă ascultători și muncitori. De aceea, acești cai au nevoie de multă muncă, atenție și experiență din partea stăpânului. Lipițanul excelează în dresajul de înaltă școală, având calități înnăscute pentru această disciplină.